Mai multe ....

joi, 20 decembrie 2012

Misterioasa intalnire de Craciun


vineri, 23 noiembrie 2012

miercuri, 7 noiembrie 2012

duminică, 28 octombrie 2012

Invitație conferința anuală – regionala Suceava – 2012

Cu bucurie vă invităm sâmbătă, 03 noiembrie 2012, la Conferinţa anuală a învăţătorilor de școală duminicală și profesorilor de religie, din cadrul Comunităţii Regionale Penticostale Suceava. Aceasta va avea loc la Biserica Penticostală Elim din Piatra Neamț str. Lotrului nr.5, jud. Neamț, cu începere de la ora 10:00.


Tema conferinţei este „Disciplina la clasă.”
Seminarul principal va fi susținut de Samuel Muică.
Vor fi standuri cu literatură creştină. Veniţi pregătiţi!
Anunțați și alți învățători de școală duminicală sau profesori de religie.
În scopul pregătirii conferinței, vă rugăm să confirmaţi până în data de 31 octombrie 2012 participarea numărului de învăţători din biserică, la:
pastor Liviu Axinte, tel: 0744-518806, email: axinteliviu2000@yahoo.com

sâmbătă, 27 octombrie 2012

duminică, 14 octombrie 2012

HAMAN ŞI MARDOHEU




Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

S-a petrecut în vechea capitală
La curtea unui împărat vestit,
Ce stăpânea popoarele cu fală,
Un caz interesant, deosebit.

Nu este vorba despre Valea Dura,
Şi nici de leii regelui persan,
De Mardoheu vorbeşte-aici Scriptura
Şi ni-l descrie-n luptă cu Haman.

Dar până nu se deapănă poemul,
Să facem cu eroii cunoştinţă,
Şi să cunoaştem care e sistemul
În bătălia dată prin credinţă.

Haman era întâia somitate,
Era întâiul după împărat,
Căpetenia mai presus de toate,
Un fel de "prim-ministru" la palat.

Era om mare însă şi mândria
Îl stăpânea în mod deosebit;
De parc-a lui era împărăţia
Atât era de grav şi-nchipuit.

Avea pretenţii, ca la rugăciune
Toţi slujitorii marelui palat,
Să i se plece toţi cu-nchinăciune
Şi să-l salute-n mod zeificat.

Şi-l salutară slugile smerite
De fiecare dată, ca pe-un zeu;
Dar într-o zi la porţile vopsite
Se întâlni Haman cu Mardoheu.

Şi Mardoheu îi spuse: "Salutare!"
Dar fără plecăciune până jos.
El a rămas în faţa-i în picioare,
Căci el era iudeu, şi credincios.

El ştia cuvântul vremurilor grele
Când Dumnezeu lui Moise i-a vorbit:
"Să nu te-nchini la oameni, Israele!
Căci eu sunt Domnul! Eu te-am izbăvit!"

"Să nu te-nchini!" dar slugile duşmane
Cu sabia vor cere, impunând
Să li se-nchine fiinţele sărmane
În cazul lui Haman deci, salutând.

Şi-l urmări de fiecare dată
Strălucitorul fiu de la palat,
Pe cel ce sta la poarta depărtată
Şi niciodată nu i s-a-nchinat.

"Din ce popor se trage-această slugă?"
Haman e plin de-o aprigă mânie.
Ar vrea tot neamul, tot să i-l distrugă,
Ca să-şi răzbune marea lui mândrie.

"Israelit din ţara-ndepărtată!"
I-au spus argaţii despre Mardoheu-
"El nu se-nchină ţie niciodată!
Căci el e credincios lui Dumnezeu!"

"Israeliţi?! ei, bine, o să vadă!
Am să le şterg din ţară pomenirea!"
Dezlănţuindu-se precum e o cascadă,
De-abia putea să-şi stăpânească firea.

Şi la-mpărat s-a dus în audienţă
O clipă n-a mai stat să zăbovească,
Să-i ceară deci cu multă insistenţă,
Ca pe iudeii pe toţi să-i nimicească.

Şi nu era o mare greutate
Ca să obţină el dezideratul;
Căci doar era ministru în palate
Şi mai era şi prieten cu-mpăratul.

Dorinţa lui a fost pecetluită;
Pentru iudei porunca-i decretată
Şi luna e, şi ziua stabilită
Să-i fie deci mândria răzbunată.

Să piară un popor, o naţiune,
Că e dorinţa unui om smintit,
Ce şi-a ieşit din simţ, din raţiune
Şi pân' la nebunie s-a-mpietrit.

Alergătorii fug şi dau de ştire
Din Susa pîn' la ultima colină,
Vestind iudeilor nenorocire,
Că vor pieri în ţara cea străină.

Dar Mardoheu şi neamul lui cel mare
Nu sunt păgâni, ei au un DUMNEZEU!
Ce i-a purtat pe aripi plutitoare
Şi-au biruit, oricât a fost de greu.

Lăsa-va El acum israeliţii
Să fie-nvinşi de-o aprigă mânie?
"Cu noi e DOMNUL!"- strigă mântuiţii-
"Cu noi e DUMNEZEU din veşnicie!"

Nu-i prea târziu iudeii să postească,
Şi să se-mbrace-n sac şi în cenuşă;
Căci poate DOMNU-n mila Lui cerească
Le va deschide a scăpării uşă.

Şi s-au unit în post şi stăruinţă,
Cei osândiţi la moarte prin sigile,
Chiar şi Estera plină de credinţă
Împărăteasa, a postit trei zile.

Împărăteasa... numai Unul ştie...
Estera e şi ea dintre iudei!
Căci DUMNEZEU la tronul de domnie
O înălţase tocmai pentru ei.

Şi bătălia a-nceput să crească.
Haman a pregătit spânzurătoarea.
Pe Mardoheu aşa să-l pedepsească,
Aşa să-şi manifeste răzbunarea!

Un înger însă e trimis de Domnul
În Babilon, în noaptea înstelată,
La împărat să-i îndeparte somnul,
Să fie-o faptă veche dezgropată.

Lipsit complet de simţul adormirii,
Era o noapte grea pentru-mpărat;
Dar noaptea-aceasta-i noaptea izbăvirii
Din mâna celui ce a condamnat.

Şi copleşit de acea insomnie,
Ca să-şi petreacă noaptea mai uşor,
El porunci la cronicar să vie
Cu sulul cărţii amintirilor.

Şi i-au adus o carte prăfuită..
De ce pe-aceasta? -mă-ntrebam şi eu-
Aceasta este cartea potrivită
Că-n ea e scris şi despre Mardoheu.

De Mardoheu în cartea-mpărătească?
Da, fiindcă el ştiuse de-al lor plan,
De famenii ce-au vrut sa-l nimicească
Pe împăratul lor babilonean.

Şi atuncea împăratul cu uimire
Pe slujitorii lui i-a întrebat:
"Acest erou primi vre-o răsplătire?
Sau a rămas aşa, neobservat?"

"Din câte ştim, nimica, niciodată..."
"Cum? nu se poate! Vreau ca să-l cinstesc!
Lui Mardoheu eu vreau să-i dau răsplată!
Căci datorită lui eu mai trăiesc!"

Şi zorile se varsă în grădină,
Haman pe scări se urcă-ncentinel,
Iar împăratu-l aştepta să vină,
C-avea o taină de vorbit cu el.

"Hamane, uite, am o întrebare!
Şi spune-mi tu, cum crezi că se cuvine?
Când vrei să-i dai la cineva onoare,
Cum să-l îmbraci şi să-l cinsteşti mai bine?

Eu am uitat, clar am o datorie,
În noaptea-aceasta am descoperit,
Pe cineva ce îmi făcuse mie
Un bine care n-a fost răsplătit."

"Pe cine oare vrea să răsplătească?
-Haman crezu că el e decoratul... -
Există altul să mă-nlocuiască?
Să fie mai iubit de împăratul?

Ca să-l întreb eu cine-i favoritul,
Aceasta este nepoliticos,
Dar dacă pentru mine e onorul,
Atunci voi fi nespus de pretenţios.

Voi cere ca să fiu încoronat,
Şi să mă-mbrace-n falnica-i mantie
Pe calul lui să fiu încălecat,
Şi toată cinstea să mi-o deie.

Căci tocmai asta-am aşteptat nespus,
Să fiu asemeni lui în strălucire,
Şi iată zeii ceasul mi-au adus
Să fiu cinstit cu-această răsplătire."

"Deci te-ai gândit Hamane ce să-mi spui?"
"Da împărate! cred c-aşa e bine,
Pe onorat pe calul tău să-l sui,
Şi să-l cinstească toţi ca şi pe tine.

Să nu-i lipsească mantia, nici brâul,
Şi nici coroana ţării, maiestate!
Iar cineva la cal să-i ţină frâul
Şi-n faţa lui să strige prin cetate:

"Aşa se cade şi i se cuvine
Acestui om pe care împăratul
L-a aşezat să steie lângă sine
Şi i-a cerut în amănunte sfatul!"

"Ideea-aceasta-mi pare magistrală
Ştii, este vorba despre Mardoheu!
Am să-l îmbrac în haina mea de gală,
Să fie el o zi în locul meu!"

Iar tu să-i faci precum ai spus în toate,
Şi să nu laşi nimic neîmplinit!
Să-l plimbi de frâu cu calul prin cetate,
Să ştie toţi că eu l-am răsplătit."

"Îngrozitor! chiar eu să-mi plimb duşmanul!
Doar eu cu alte gânduri am venit"
Dar cum să spună "Nu!" la suveranul
Că s-ar putea să fie pedepsit...

Ce să mai facă? el ceru sentinţa
Şi nu mai poate ca să dea-napoi!
În bătălie biruie credinţa!
Şi iată-i prin cetate pe cei doi.

Haman pe jos, iar Mardoheu, călare,
Cum se-nvârtise acul la balanţă!
Portarul e în cinste şi onoare,
Iar căpitanu-ajunse ordonanţă.

Haman e slugă, Mardoheu e soare,
"Hei, rob netrebnic, strigă desluşit!
Să ştie azi mulţimea aceasta mare,
Că DUMNEZEUL nostru te-a smerit!"

În capitala Susa e paradă:
Pe-alei şi bulevarde au ieşit
Mulţimile, pe Mardoheu să-l vadă,
Şi pe Haman atât de necăjit.

Haman se-ncruntă, Mardoheu zâmbeşte;
Căci Dumnezeu a şters a lui ocară,
La împărat Estera mijloceşte
Pentru iudeii condamnaţi din ţară:

"Haman, să ştii, ne-a condamnat la moarte,
Pe mine şi pe-al meu popor smerit!"
Împărăteasa cu a ei rapoarte,
Pe împărat grozav l-a zguduit.

"Primeşte-acum Estero graţierea
Pentru iudei, şi nu te necăji!
Că-n ţara aceasta eu deţin puterea!
Iar cu Haman să faci ce vei dori!"

Şi unul dintre oameni a strigat
Ca să audă toţi din jurul său:
"Haman la el acas-a ridicat
Spânzurătoarea pentru Mardoheu!"

"Atuncea el să fie spânzurat!
Pentru tot răul ce l-a uneltit!"
Dădu poruncă marele-mpărat,
Iar slujitorii lui au împlinit.

Şi coborî în pulbere mândria,
Iar cel smerit de DOMNU-i înălţat,
Aşa se terminase bătălia
Acelor doi bărbaţi de la palat.

Şi-acum învaţă frate umilinţa,
Că nu e bine mândru să te dai,
Căci omul mândru râde pocăinţa,
Dar pe smerit ea-l duce sus în rai.

Haman simbolizează heruvimul
Ce-a vrut să fie ca şi DUMNEZEU,
ISUS HRISTOS e după Tatăl primul,
Dar s-a smerit aşa ca Mardoheu.

Isus ne-arată lemnul suferinţei
Şi-un alt Haman ce I l-a pregătit,
Dar după-aceea-i slava biruinţei,
Şi fericirea fără sfârşit.

Fii credincios, chiar dacă eşti portarul,
Sau poate eşti în ceva şi mai greu,
La cei smeriţi li se acordă harul,
Voi fraţii mei, fiţi fraţi cu Mardoheu!

Dar parcă încă ceva se mai cere
Şi pentru voi surori ce m-ascultaţi,
În lupta voastră fiţi şi voi Estere,
Şi pentru cerul slavei să luptaţi.

vineri, 12 octombrie 2012


Maine, 13 octombrie 2012 la Casa Culturii din Suceava “ciresarii” Florin Ianovici si Vladimir Pustan alaturi de “Ciresarii Band” vor aborda teme relevante pentru vremurile ce tocmai le parcurgem. Suceava este ultima localitate din Turneul Ciresarii, Moldova. Intrarea la Conferinta Ciresarii este libera si va incepe la ora 18:00 in sala mare a Casei Culturii din Suceava.

marți, 9 octombrie 2012

Suceava inclusa in “Turneul Ciresarii”




Pornim din nou la drum. Rugați-vă și de această dată.
Joi, 11 octombrie, suntem la Casa de cultură din Pașcani începând cu ora 18.00. Vineri, 12 octombrie, ora 18.00 ne întâlnim la Casa de cultură din Iași. Și sâmbătă, 13 octombrie, la Suceava, ora 18.00 tot la Casa Culturii.
Vă așteptăm cu dragoste!

duminică, 16 septembrie 2012

Revolta in trup


Într-o zi-nsorită, ochiul mânios,
Se zbătea-n orbită și privea în jos:
-"Ce e, frățioare" - eu l-am întrebat -
"Ai vreo supărare?" - "Da, sunt revoltat!
Și-ți voi spune-acuma adevărul tot -
C-am răbdat într-una ș-acum nu mai pot;
Din a mea-nălțime, tot privind în jos,
La piciorul ăsta strâmb și noduros,
Pe-ale mele gene, jur că nu mă-nșel
Că de la o vreme, prea-ncălțat e el!
În ciorapi, în gheată, veșnic lustruit,
Să-l admire lumea, pfui! Ce ipocrit!
Câtă cheltuială, ce atenții mari,
Iar eu procopseala ... niște ochelari!
Ca să fiu tot paznic - Nu! - mai bine chior,
Chiar de par obraznic, vreau să fiu picior!"
Și dintr-o zvâcnire ochiul a sărit -
Dar fără privire, talpa l-a strivit.

Când cu duioșie vrut-am să-l adun:
Mâna, cu mânie, îmi dădea un pumn ...
-"Slugă credincioasă, dar cu tine ce-i?"
-"Asta-i ce m-apasă: slugă cât mă vrei?
Numai încordată, să lucrez, să scriu!
Să hrănesc stomacul, veșnic nesătul,
Și umflat cât sacul, nu mai vreau, destul!
Singura-mi stăpână, vreau să-mi fiu pe plac:
Eu nu mai sunt mână, mă declar stomac!"
Și din clipa-n care mâna n-a lucrat -
Nehrănind stomacul, biata s-a uscat;

Auzind urechea tristul tărăboi,
Dintr-odată strigă: - "Și eu fac război!
Simplă, clăpăugă, stau ca un tolcer -
Nici eu nu sunt slugă, gură mă prefer!
Ea-i făra pereche, totu-i pentru ea,
Parcă pe ureche nu s-ar putea bea!
Face gălăgie ca un papagal,
Mi se da și mie să mai fac scandal ..."
Își sfârși ideea și-apoi amuți -
Și din clipa-aceea, sărmana surzi.

Dar, vă rog, nu plângeți cu-al milei foc
Că, din fericire, toate-mi sunt la loc!
O anomalie, cum am prezentat,
Doar în fantezie mi s-a întâmplat.
Însă plângeți faptul trist și dureros,
Că se-ntâmplă-acestea-n trupul lui Hristos!

Morala:
Ne-mplinim menirea, existăm, trăim,
Numai când pe alții în dragoste-i slujim!

vineri, 14 septembrie 2012

VIDEO Inaugurare Biserica din Scheia, Suceava

-: VIDEO Inaugurare:  
 *Din cauza unei defectiuni tehnice o scurta parte din filmare are claritate redusa.

luni, 27 august 2012

Populatia judetului Suceava dupa religia declarata

Institutul Naţional de Statistică a publicat rezultatele preliminarii ale recensământului realizat în noiembrie 2011. Faţă de recensământul din 2002 pot fi observate modificări interesante în cazul structurii populaţiei după religie în judeţul Suceava.

Potrivit datelor furnizate de INS, singurul care a înregistrat o creştere a membrilor în judeţul Suceava este Cultul Penticostal (Biserica lui Dumnezeu Apostolică). Numărul penticostalilor din judeţ a crescut cu aproape 3.900 de persoane. Procentual, 7,7% din populaţia judeţului s-a declarat de religie penticostală, cu o creştere de 1,4% faţă de recensământul din 2002.

O scădere semnificativă a fost înregistrată în rândul persoanelor care s-au declarat de religie ortodoxă. Astfel, numărul ortodocşilor din judeţ s-a redus cu 73.700 faţă de 2002 iar procentual, sucevenii care s-au declarat de religie ortodoxă reprezintă 87% din populaţia judeţului, cu o scădere de 1,3% faţă de 2002.

Interesant este că faţă de 2002 a crescut numărul persoanelor care s-au declarat fără religie, de la 258 la 387, iar numărul ateilor s-a dublat, de la 95 la 191.

O creştere semnificativă s-a înregistrat în cazul persoanelor care au refuzat să îşi declare religia. Dacă în 2002 nu şi-au declarat religia 258 de persoane, în 2011 numărul celor care au refuzat să-şi declare religia a ajuns la 1.747.

Iată situaţia comparativă a populaţiei stabile din judeţul Suceava după religia declarată în 2002 şi 2011:

Populaţia stabilă după religie în judeţul Suceava. Situaţia comparativă 2002 şi 2011

2002% din total populaţie2011% din total populaţieEvoluţie
Ortodoxă608.47988,38%534.99887,06%-73.781
Penticostală43.3456,29%47.2447,68%+ 3.899
Romano-catolică8.5641,24%6.7761,10%-1.788
Adventistă de ziua a şaptea4.3860,63%3.9120,63%-474
Baptistă3.4270,49%3.3070,53%-120
Greco-catolică1.6550,24%1.3050,21%-351
Reformată1330,01%780,01%-55
Altă religie17.8352,59%14.5062,36%-3.329
Fără religie2580,03%3870,06%+ 129
Atei950,01%1910,03%+ 96
Religie nedeclarată2580,03%1.7470,28%+ 1.489
Total688.435
614.451
-73.984

sâmbătă, 4 august 2012

De unde ne poate veni ajutorul?




Pe Stadionul Areni din Suceava pe data de 11 şi 12 august 2012 se va proclama adevărul din Psalmul 121.
v.1 Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul ?
v.2 Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
O veste bună pentru toţi cei care vor să priceapă este că “ajutorul vine”.  Ajutorul Domnului este disponibil chiar şi astăzi celor care realizează că au nevoie de el. Deşi Regele David şi-a ridicat ochii spre munţi a realizat că în ciuda impozanţei lor aceştia nu constituie o soluţie veridică. Pe munţi (înălţimi) în acea vreme erau altarele pentru jertfă - 1Reg.3:2 - care constituiau întreg aparatul religios. David vede ajutorul lui Dumnezeu dincolo de religios, de sistemul de jertfă.
“Ajutorul vine de la Domnul” este o afirmaţie care proclamă un adevăr
“Ajutorul vine de la Domnul” este o afirmaţie  care se dovedeşte actuală
“Ajutorul vine de la Domnul” este o afirmaţie care reclamă accesibilitatea

miercuri, 1 august 2012

luni, 18 iunie 2012

sâmbătă, 16 iunie 2012

luni, 30 aprilie 2012


Am plecat capul…
Nu am stiut ce sa-I raspund… nu am vrut sa-I raspund…
Imi este rusine pentru ca cei ca mine nu aduc cu ei decat rautate, egoism, ura, pacat si mizerie. M-am uitat la Ghiocel. Era ata de frumos, de vesel, de pur! Mi-a luminat viata. Mi-a tras cu ochiul si mi-a spus ca ne vedem la anul viitor. A lacrimat. L-am admirat… As dori sa pot sa-I spun la anul ca “menirea noastra se asemenea cu a lor!!”. As dori…

sâmbătă, 18 februarie 2012

Vorbe de duh


Cateva din paraodxurile crestine:
  1. Noi vedem lucruruile care nu se vad (2 Corinteni 4:18)
  2. Castigam atunci cand renuntam (Matei 5:5, Romani 12:20-21)
  3. Ne odihnim sub un jug (Matei 11:28-30)
  4. Domnim atunci cand slujim (Matei 10:42-44)
  5. Ajungem mari atunci cand ne facem mici (Matei 18:4)
  6. Suntem inaltati atunci cand ne smerim (Matei 23:12)
  7. Ajungem intelepti atunci cand ne facem nebuni (1 Corinteni 1:20-21)
  8. Devenim liberi atunci cand ne facem robi (Romani 6:17-22; 8:2)
  9. Stapanim toate lucrurile neavand nimic (2 Corinteni 6:10)
  10. Toate lucrurile sunt ale noastre fiindca noi nu mai suntem ai nostrii (1 Corinteni 3:21; 6:19)
  11. Cand suntem slabi atunci suntem tari (2 Corinteni 12:10)
  12. Biruim atunci cand suntem invinsi (2 Corinteni 12:7-9)
  13. Ne laudam cu slabiciunile noastre (2 Corinteni 11:5)
  14. Cinstea noastra sta in rusinea noastra (Filipeni 2:5-11; Luca 6:26)
  15. Traim atunci cand murim (Ioan 12:24-25; 2 Corinteni 4:10-11)

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Windows-ul nostru


Windows-ul nostru care esti intlatat pe hard
Deschide-ni-se ferestrele tale
Vie crash-ul tau
Precum in Vista asa si in 7
Si zilnicile service paks da-ni-le
Si ne iarta partitiile Linux
Asa cum si noi iertam greselile din drivere
Si nu ne duce in ecranul albastru
Cine ne izbaveste de conflictele de versiuni
Caci al tau este tot RAM-ul,
Si hardul si toti Gigahertzii procesorului
In veci vecilor ALT+F4.

joi, 5 ianuarie 2012

Dorinta pentru 2012

Inima curata!

Dumnezeul tau merita timpul tau?


  Privind în urmă, realizez ce repede a trecut timpul. Parcă mai ieri aveam părul prins în două codiţe, un dinte din faţă lipsă şi mergeam mândră pe bicicleta mea albastră cu patru roţi. Pe parcurs, m-am transformat din copil, în adult. Am fost aşa de derutată când am realizat că grijile mele nu mai erau ce culoare de acadea să aleg, dacă să sar coarda sau dacă să mă duc până la magazinul din colţ. Şi acum, ajunsă la o vârstă care, când eram mică, consideram că e atât de înaintată, mi se pare un fleac. Un fleac pentru că sper ca măcar cât de puţin, să fi rămas tot un copil în inimă şi inocenţă. Pe măsură ce scriu aceste cuvinte, parcă te imaginezi şi tu ca un copil, nu? Îţi aminteşti cu nostalgie de vremurile când dacă te loveai, alergai la mama în braţe. Dar timpul trece, pentru că asta e în natura lui. Şi pentru că timpul trece atât de repede, mă tot întreb alarmată “Ce am făcut eu pentru Dumnezeu?”. Da, am avut o perioadă în care în fiecare zi aproape spuneam cu durere “simt că nu fac îndeajuns pentru El”.
   Şi iată că a venit un an nou. Un an în care ai şi am ocazia să schimb ceva în raportarea mea faţă de viaţă. Mi s-a dat un an de îndurare în care pot să cheltui timpul pentru a aduna comori în cer. E greu să facem aşa ceva, mai ales că acum parcă grijile şi problemele sunt tot mai numeroase. Dar oare nu merită Dumnezeul nostru toată atenţia? Dumnezeul tău nu merită timpul tău pe care oricum îl ai de la El? Dacă priveşti în urma ta, în anul care a trecut, poţi să le spui pe nume lucrurilor pe care le-ai făcut pentru El? Le poţi număra pe degete? Dacă da… haide să încercăm ca anul acesta să nu ne ajungă degetele. Să fie atât de multe, încât să nu ne ajungă o zi să le enumerăm. Din tot ceea ce ţi-ai propus pentru anul 2012, din lista ta lungă, câte sunt pentru Dumnezeu, câte pentru cei din jurul tău şi câte pentru tine? Fii sincer! Dumnezeul tău merită timpul tău?