Mai multe ....

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Cadoul


Zi de vara peste întinsele campii.

Autobuzul opintea pe o sosea cu prea multe gropi. Pe un scaun mai din spate, stătea un bătrânel uscativ, tinand in brate un manunchi de flori de camp. Pe partea opusa, o fetișcană oachesa se uita fascinata la macii, margaretele si albastrelele din bratele bătrânului. Nu-si mai putea lua ochii de la ele. Razbatea din cand in cand pana la ea parfumul proaspăt de flori. Incerca sa priveasca pe fereastra prafuita a autobuzului, dar degeaba. Ca un magnet o atrăgeau florile batranului.

La următoarea statie, batranul dadu sa coboare. Ezita pentru o clipa, dupa care se adresa fetei. "Vad ca-ți plac florile mele. Cred ca sotiei mele i-ar face mare placere sa ți le daruiesc. Am sa-i spun ca ti le-am dat tie."

Fata primi florile îmbujorându-se de placere. Urmari apoi pe batranelul uscativ cum se cobori din autobuz si intra pe poarta de fier forjat a unui mic cimitir din apropiere.

vineri, 24 decembrie 2010

Sa ne bucuram impreuna cu pastorii si magii!!!

Famfara reunita Bucovina

Nina Vlas

Ala Bragari si baietelul ei

Un grup de frati din Prelipca

Mitica Delibas

Andreea

Corul mixt de la Sfantul Ilie

Ala Blagari si baietelul ei

Ala Bragari, Nina Vlas, Andreea

Talentul Ralucai

Raluca era o fetita prin clasa a doua sau a treia. Intr-o zi, veni fugind de la scoala, intra in sala de mese si se arunca pe un fotoliu dinspre bucatarie aproape strigand: - " Mama ! Trebuie sa fac cumva ceva bani !" - " Draga mea ! " - exclama mama. " Ce s-a intamplat cu tine copila ? " - " Da ! Mama ! Trebuie ! ", continua Raluca. " Este ceva foarte important si trebuie sa fac numai decat ceva ca sa castig bani multi si cat mai repede! " Mama se uita la ea cu mai multa atentie si seriozitate. - " Dar pentru ce ? " -" Ei bine ", zise Raluca. " Domnul invatator Panzaru, care este si noul nostru Director, ne-a spus azi dimineata la scoala, ca daca nu adunam doua milioane cinci sute de mii de lei in doua saptamani, fratele Andriciuc va trebui sa se intoarca imediat inapoi din India unde este misionar impreuna cu familia sa. Si, oamenii aceea nu vor mai putea sa auda despre Domnul Isus niciodata, murind in pacatele lor mergand cu totii in iad." - " Oh, Raluca, dar noi i-am trimis ceva acum nu de mult !"- a zis mama. - " Stiu, mamico, dar tocmai asta e problema ! ", a zis Raluca. " Domnul Panzaru ne-a spus ca toti din biserica au crezut ca au adunat bani indeajuns ca sa-i tina acolo, dar colecta luata n-a ajuns ! Apoi, s-a intamplat ceva ca Bordul de Misiune nu mai poate face nimic; si daca nu se aduna acesti bani in doua saptamani, familia fratelui Andriciuc se va intoarce!" - " In cazul acesta, problema este foarte serioasa!", a zis mama Ralucai. " Dar, draga Raluca, noi n-avem cum sa adunam doua milioane cinci sute de lei in numai doua saptamani." - " Oh, nu ! mamico ! Nu numai noi, ci fiecare clasa din scoala a fost de acord sa stranga cate doua sute cincizeci de mii de lei, asa ca fiecare elev din clasa a promis sa aduca douazeci si cinci de mii de lei. - " Ai promis si tu ? " - a intrebat nerabdatoare mama. - " Da ! Desigur !" - a zis Raluca. " N-am avut incotro ! Sau ce-as fi putut spune ? Tocmai pentru asa ceva trebuie sa fac cumva sau ceva ca sa castig acesti bani. Cum crezi ca as putea castiga acesti bani, mama ? " - " Bine ! " , zise mama, " e foarte usor pentru tine sa promiti bani in felul acesta, dar eu n-am de unde sa ti-i dau chiar daca m-ai ajuta de-acum si-ntotdeauna. Apoi, stii ca tatal tau nu mai castiga asa mult in ultimul timp." - " Stiu mamico", a zis Raluca gata sa pufneasca in plans, " dar, sigur ca eu as putea sa-i castig cumva pe acestia. Trebuie sa-mi tin promisiunea pe care am facut-o ! " - " Bine, fetita, hai lasa, nu mai plange !", a zis mama, " vom gasi noi o cale de-a iesi si din acest impas, desi ti-ai luat o mare raspundere si n-ai voie sa gresesti !" - " Dar am vrut si eu asa de mult sa pot ajuta !"- a zis Raluca -" Sunt sigura ca ai vrut sa ajuti ! " , a zis mama, luand-o pe dupa umeri . " Hai sa ne gandim un pic, si vom vedea noi ce se poate face !" In seara aceea, cand familia s-a adunat impreuna la rugaciune inainte de culcare, mama le-a citit din Biblie intamplarea cu cei zece talanti. Pe masura ce mama le citi intamplarea, fata Ralucai deveni din ce in ce mai serioasa si sobra. Ea si-a putut usor imagina omul cu cei cinci talanti care i-a pus in negot si a mai castigat alti cinci cu ei, dandu-i Imparatului la intoarcere. Apoi si l-a putut imagina pe cel cu doi talanti care a mai castigat doi . Si, in cele din urma l-a vazut pe omul cu un talant ingropandu-l in pamant ne avand nimic, nimic sa-i dea Domnului cand va reveni. Deveni dintr-o data foarte serioasa iar mama o intreba imediat ce inchise Cartea: - " Ce gand te framanta, Raluca ? " -" Oh, mamico, ma simt exact ca omul acela care avea doar un talant si n-a castigat nimic cu el. Si totusi exista o diferenta intre el si mine; eu n-am nici macar acel "un talant " - " Hei , Raluca. Nu m-am gandit ca tu poti lua lucrurile chiar intr-atat de serios. Si tu ai talente, si inca multe." -" Ba nu, sunt sigura ca nu am nici unul !" , a zis Raluca. " Nu sunt buna pentru nimic, si n-am sa reusesc niciodata sa adun acei bani." -" Bine Raluca, nu fi chiar atat de dezamagita. Tu ai cu siguranta un talent cel putin si probabil ca Dumnezeu te va ajuta sa-l folosesti pentru slava Lui." -" Ba nu ! Eu sunt sigura ca nu am nici unul ! , a zis Raluca. -" Tu ai uitat ca ai o voce, Raluca !, a zis mama. " Tu stii sa canti asa de frumos cand vrei . Poate - cine stie ? - cu ea ai putea sa-ti tii promisiunea cantand pentru Domnul Isus !" -" Eu ? ",a sarit Raluca, "Cum as putea ? Si cine ar asculta o fetita mica ca mine ?" -" Eu nu sunt chiar atat de sigura. Se pare ca tu ai uitat ca sarbatorile Craciunului sunt pe aproape si lumea asculta copiii, daca ei canta frumos si cu reverenta." -" Vrei sa spui ca as putea merge pe la casele oamenilor si sa cant colinzi ? " -" Nu de una singura. Dar am o idee. Aici il ai pe Robert cu vioara, iar Betty poate canta si ea. Cred ca , toti trei veti putea face ceva minunat ! Oricum, ne mai putem gandi." In ochii Ralucai se putea vedea stralucind o luminita noua. Speranta a-nceput a se intrezari din nou in inimioara ei micuta. Cei douazeci si cinci de mii de lei pe care-i promise ea, ii pareau mai aproape de cat atunci cand venise de la scoala. A doua zi, copiii au discutat din nou ideea mamei si seara au inceput toti trei repetitia impreuna cu mama care-i ajuta la pian. Curand, si-au dat seama ca se potrivesc foarte bine si la cateva melodii usoare. Abia asteptau sa vada cum se vor descurca cand vor merge afara. Doua seri mai tarziu, copiii au pornit cu colinda pe la case, si ce timp frumos au mai avut ! Raluca a cantat cum n-a mai cantat niciodata acasa. Simtea ca-si foloseste talentul pentru Domnul Isus. Lumea deschidea geamurile ca sa auda muzica aceea clara si sunetul curat al vocilor de copii in tacerea noptii reci. Vioara lui Robert era de un mare ajutor si ea, iar Betty ajuta si ea destul de mult. Ea batea la usa si le povestea celor din casa cum ei toti trei incercau sa adune banii necesari pentru misionarii lor din India. Nimeni n-a putut rezista la zambetul dulce al micutei Betty. La fiecare casa, ea a primit cate ceva. O doamna le-a dat cinci sute de lei, alta o mie, iar un domn mai batran a scos din buzunar doua mii cinci sute de lei. Cand in cele din urma au ajuns acasa, erau asa de bucurosi incat mama nu mai stia ce sa faca cu ei. Dupa ce-au numarat banii, si-au dat seama ca au facut aproape jumatate din cati le trebuiau pentru misionarii din India. - " Vai de mine !" a zis Raluca, mai avem de mers de trei sau patru ori si vom castiga mai multi decat am promis eu. -" Asta-i grozav!" - a zis mama. " Eu m-am rugat ca Dumnezeu sa va binecuvinteze in seara asta si sunt sigura ca El v-a binecuvantat. Acel singur talent a fost pus in negot, nu-i asa Raluca ? " Raluca s-a inrosit putin in obraji . -" Oricum ", a zis ea, " sunt bucuroasa ca-mi pot tine promisiunea si pe langa asta pot sa-i dau si Domnului Isus ceva !". Iata dragi copii, din nou , un exemplu de perseverenta si rezistenta la incercare. Raluca a facut o promisiune buna si era foarte entuziasmata la gandul ca donatia ei il va putea tine pe fr. Andriciuc in India ca misionar. Ce nu stia Raluca insa, era ca banii nu se aduna chiar atat de usor ! Totusi n-a renuntat, chiar daca ispita a venit facand-o sa creada ca nu e buna de nimic si ca n-are nici un talent la facut ceva. Dumnezeu i-a dat un dar la care ea nici nu se gandise ca-i poate aduce vreun venit. Sa ne aducem aminte intotdeauna copii versetul acela din Biblie care spune asa : " Caci cine va rabda pana la sfarsit, acela va fi mantuit." Sa nu renuntam copii la lupta, ci sa ne ducem treaba pana la capat, astfel ca Domnul Isus sa ne spuna in ziua aceea cand va veni : " Vino, sluga buna si credincioasa sa mostenesti ceea ce Tatal din cer ti-a pregatit."

vineri, 17 decembrie 2010

FII MULTUMIT!

Povestea noastra se refera din nou la aceasta trasatura de caracter care se numeste virtute. Ce inseamna sa fii un om virtuos sau un om de-o inalta virtute.
Andrei era un baiat sarac, dintr-o familie saraca de fermieri. Si desi lucra din greu ca sa-si ajute tatal la treburi, el totdeauna fluiera sau canta.
Hainele lui erau vechi si tare peticite. Nici jucarii n-avea cu care sa se joace, asa cum aveau alti copii. Insa, lui Andrei nu-i pasa de saracia lui pentru ca avea parinti care-l iubeau foarte mult.
Intr-o zi, pe cand Andrei lucra pe camp, vazu deodata un nor mare de praf. O pereche de cai o luase la goana cu tot cu sareta si nu se mai putea opri. Vazand-o ca se apropie, Andrei isi dadu imediat seama ca trebuie sa faca ceva ca sa opreasca caii inainte de a se izbi in bara unui pod din apropiere lovindu-se, si distrugand caruta facand-o bucatele.
Baietelul sari peste gard si se propti cu picioarele prinzand primul cal care se apropie, de hamuri. Se agata de hamuri cu toata puterea lui si nu-i mai dadu drumul. Era un mare curaj ceea ce facu-se el. Daca n-ar fi reusit sa se prinda de hamuri, ar fi fost aruncat sub copitele cailor si zdrobit pana la moarte. Sub greutatea lui, care se balansa de hamuri, caii s-au oprit.
Nu mult dupa aceea, sosi si proprietarul cailor. Cand vazu ce facuse Andrei, i-a zis:
- " Esti un baiat foarte curajos. Cum as putea sa-ti rasplatesc fapta ta ?
Andrei zambi frumos si-i raspunse:
- " Domnule, eu n-am oprit caii ca dumneata sa ma platesti! M-am gandit la bara aceea de la pod pe care ar fi rupt-o caii si s-ar fi lovit, iar caruta ar fi fost stricata."
Observand hainele lui Andrei foarte vechi , domnul cu caii zise:
- " Vrei sa-mi spui ca nu-mi dai voie sa-ti dau niste bani ca sa-ti cumperi niste haine mai bune ? "
- " Domnule, eu am o pereche de pantofi mai buni acasa si un costum de haine mai bun - pentru Duminica. Aceste haine sunt bune inca pentru lucru.."
- " Dar vei avea nevoie atunci de ceva carti pentru la scoala, la toamna!
i-a zis din nou domnul acela.
- " Nu, nu cred, multumesc ! Cineva mi-a dat niste carti mai vechi iar Mama mi-a lipit foile care cadeau si cred ca le voi putea folosi pe-acelea " - zise Andrei.
- " Atunci, nu ti-ar placea sa ai o paleta de tenis si cateva mingi ?"
- " Nu cred ca mi-ar trebui de vreme ce mi-am facut o minge din ceva lana pe care mi-a dat-o Mama pentru ca era prea incalcita si veche. Iar paleta mi-am facut-o tot eu dintr-o bucata de placaj."
Domnul acesta, isi puse mana pe umarul lui Andrei si zise:
- " Baiatul meu, acum inteleg de ce mi-ai zambit asa de frumos cand am venit; tu ai invatat un secret pe care multi nu-l stiu inca - secretul de a fi multumit cu ce ai. Imi dai voie sa-ti spun " Baiatul Multumit ? "
Si cu aceste cuvinte domnul acela pleca cu sareta si caii in drumul sau.
Cateva zile mai tarziu, o cutie mare veni la posta in sat cu numele si adresa lui Andrei pe ea. Domnul de la posta trimise vorba prin cineva la ferma si tatal lui Andrei veni sa ridice cutia.
Cand Andrei desfacu cutia, gasi o felicitate pe care scria cu litere mari:
" Baiatului Multumit de la un Prieten Dator, cu multumire !
Andrei stia ca aceasta cutie venea de la domnul acela a carui cai ii oprise. In cutie era un costum nou de haine, o salopeta, sosete, o caciula calduroasa si manusi, plus o paleta cu mingi de tenis. Cand lua haina sa vada cum ii vine, gasi in buzunar si o hartie de cinci dolari.
Ce bucuros era Andrei ! Si mergand din nou la camp pentru a-si continua treaba, canta si fluiera mai plin de bucurie ca niciodata.
Si totusi, asta n-a fost totul. De Craciun, o bicicleta frumoasa ii fusese trimisa de noul sau prieten.
Cred ca o sa ma credeti cand va spun ca acest baiat era cel mai fericit baiat din tara lui.
Iata copii, ce inseamna virtute : sa stii sa faci un bine fara sa te astepti la vreo rasplata.

joi, 16 decembrie 2010

Fii cinstit întotdeauna!

Cu ani in urma un tata care si-a pierdut sotia traia intr-o mahala saracacioasa de la marginea unui oras mare. Cu el locuia fiul lor micut, ramas orfan de mama si pe care lumea il striga " Pistruiatul".
In fiecare zi, acest om incerca sa-si faca datoria si de mama si de tata, si sa zideasca in inimioara lui o credinta in lucrurile care raman pentru vesnicie.
Cei doi locuiau intr-un loc foarte stramt; bietul baiat n-avea nici un centimetru de iarba sau vreun copac la umbra caruia sa se poata juca afara.
De obicei, "Pistruiatul" era obligat sa stea in casa si sa se amuze singur in timp ce tatal sau era plecat sa gaseasca cate ceva de lucru. Intr-o zi insa, tatal sau il lua cu el la lucru. Trecand pe langa o casa frumoasa cu gard viu si tufe frumoase cu flori, cu iarba verde frumos taiata, baiatul incerca sa se smulga din mana tatalui.
"Ce-i cu tine, fiule? Ce s-a intamplat?"
"Vreau sa ma duc acolo pe iarba si sa ma joc pana vii tu inapoi de la lucru" - zise baiatul.
"Dar n-ai voie! Oamenii aceia nu-ti vor da voie pentru ca acolo e curtea lor si ei o pastreaza frumoasa si curata, nu-i asa?" - ii explica tata baiatului.
Pistruiatul suspina si mergand mai departe isi tot intorcea capul spre casa frumoasa cu iarba verde si flori frumoase. Bietul Tata simti destul de bine lipsa copilului de aceste binecuvantari temporale dupa care tanjea.
La intoarcere spre casa lor amarata si saracacioasa, Pistruiatul il intreba pe Tata:
"Taticule, de ce n-am putea sa avem si noi ceva iarba, copaci si flori acolo unde Ionica, Matei si eu ne jucam uneori ? "
Tatal Pistruiatului era un om care citea cu credinciosie din Sfanta Scriptura. Se aseza in scaunul lui si-i povesti baiatului despre lucrurile frumoase de care se vor bucura ei in lumea cea noua de dincolo, daca va fi baiat bun si cuminte. Descriindu-i casa aceea frumoasa si vesnica, zise baiatului:
"Asculta Sandu, cand vom ajunge acolo, in tara aceea frumoasa, acolo vom avea o casa minunata cu tot felul de flori si copaci, si cu multa iarba verde de care tu sa te bucuri. "
"Vor fi si pasarele care canta , in copacii nostri ? Imi va da voie Domnul Isus sa am un catelus mititel cu care sa ma joc ? - intreba Sandu. " Voi putea avea si un ponei?"
" Sigur " - zise Tata. "Sunt sigur ca Domnul Isus iti va da toate lucrurile pe care le doresti pentru a fi complet fericit. Poate ca vei avea si un ponei si un leagan intr-un copac."
Pistruiatul nu obosea niciodata sa-l asculte pe Tata vorbind despre aceste lucruri cu privire la locul si casa aceea frumoasa din lumea de dincolo.
Intr-o seara, Tata s-a intors foarte tarziu acasa. Lucrase mult si din greu. Avusese o zi tare grea si lunga. Cu toate acestea, micutul Pistruiat sari in bratele Tatalui si-l ruga fierbinte:
" Te rog Taticule sa-mi mai spui poveste frumoasa despre cer. Cand vom ajunge acolo si cat ne-ar costa ca sa mergem acolo? Eu pot sa ma duc sa vand ziare si sa fac bani repede de drum. Imi dai voie Taticule ? "
Si asa urmau intrebarile una dupa alta si strangandu-si fiul mai aproape de inima, incepu a-i povesti :
" Nu, fiul meu, esti inca prea mic ca sa poti vinde ziare. Ma vei putea ajuta pe mine mai tarziu, dar nu acum. Daca vei fi baiat bun si intotdeauna cinstit si drept, atunci vei putea merge intr-o zi acolo, la casa aceea frumoasa fara sa platesti drumul."
Sandu asculta cu mare atentie in timp ce alte intrebari ii mai rasareau in inima lui plina de asteptari. Tatal sau accentua mereu ca numai traind o viata curata si cinstita va putea sa ajunga la casa aceea frumoasa din cer. Baiatul era foarte impresionat de ceea ce Tatal ii povestea cu privire la casa aceea.
Intr-o seara, Tatal veni foarte, foarte obosit acasa. Era asa de obosit ca nici nu mai avu putere sa manance. Se aseza pe pat si ofta adanc.
" Ce-i cu tine Taticule, nu te simti bine ? Lasa-ma sa-ti frec picioarele, stiu ca esti foarte obosit " - zise Pistruiatul incercand sa-i frece picioarele obosite si pline de durere ale Tatalui. Apoi, se aseza langa el si adormi dus.
Tata insa era bolnav. A doua zi i-a zis baiatului sa cheme vecina de-alaturi. Cand aceasta veni, Tata ii zise:
" Sunt putin ingrijorat cu privire la baiatul meu. Daca cumva se intampla ceva cu mine, ai sa ai grija si de baiatul meu ? E copil bun si in cateva luni, dupa ce va mai creste putin, te va putea ajuta si el la ceva. Spune-mi, te rog, vei avea grija de el si vei face asta pentru mine ?"
Vecina nu-i promise nimic pentru ca era si ea foarte saraca.
Febra se ridica repede. Tata mai stranse odata baiatul mai aproape de inima sa, si-I
zise:
" Dragul Tatii, s-ar putea sa te parasesc, dar Dumnezeu va fi intotdeauna cu tine. El se va ingriji de tine daca vei sta de vorba cu El in rugaciune si daca vei fi intotdeauna cinstit. Sa nu iei niciodata ceva care nu-i al tau. Si-apoi, intr-o zi, tu si mama, si eu, ne vom intalni in casa aceea frumoasa despre care ti-am vorbit."
Cu aceste cuvinte tata a adormit. Inspre dimineata a-nceput sa delireze din cauza temperaturii iar patru zile mai tarziu lumea Pistruiatului se intunecase parca, iar mica lor casuta era si mai goala, dar era casuta lui, si-ar fi vrut sa ramana acolo sa traiasca singur. Dar nu s-a putut ca el sa ramana acolo. Cateva zile mai tarziu, pentru ca baiatul n-avea cu ce sa plateasca chiria, stapanii casei l-au scos in drum cu cele cateva lucruri pe care le mai avea. Pistruiatul nu se putea gandi decat la un singur lucru: sa gaseasca undeva un colt la care sa poata vanda ziare. In cele din urma, gasi un loc intre doua cladiri. Isi puse acolo lucrusoarele lui si se duse sa-l caute baietii cu ziare. Dadu cu ochii de unul din ei si-l intreba unde trebuie sa se duca si ce trebuie sa faca ca sa vanda si el ziare. Dupa ce capata si el o gramada de ziare, se duse la locul lui si incepu a striga:
" Ziare ! Cumparati ziare, va rog frumos ! "
Zilele erau lungi si Pistruiatul se simtea foarte singur desi putea acum sa castige suficient pentru mancare.
Dar intr-o zi, un catelus mic se smiorcai pe langa el. Era flamand si fara stapan. Pistruiatul vorbi cu el si-i dadu chiar o bucatica de painea uscata din buzunarul sau. Acesta se gudura pe langa baiat si se aseza jos la picioarele noului sau prieten. Baiatului i-a placut tare mult gestul acesta.
Cand seara veni, Pistruiatul se indrepta spre locul unde-si pusese lucrusoarele lui numind locul acela " casa " lui. Catelusul se lua dupa el si se ghemui langa el in culcusul pe care si l-a facut singur - Pistruiatul. Cei doi devenira foarte buni prieteni. Dormeau impreuna si peste tot erau vazuti impreuna zi de zi. Pistruiatul impartea cu el tot putinul pe care-l avea de mancare, iar catelul ii tinea de caldura noaptea.
Intr-o zi, pe cand Pistruiatul statea la locul lui si vindea ziare, o doamna bine imbracata scapa din mana poseta si se urca in masina ei eleganta si stralucitoare luand-o din loc. Pistruiatul ridica poseta, se uita in ea si vazu o gramada de dolari stralucind. Sa fi luat cativa din ei ?
" Oh, Nu ! " - isi zise lui insusi. " Nu sunt ai mei. Voi fugi dupa masina. Poate ca va opri la Stopul de la capatul strazii.
Si Pistruiatul o lua la fuga cat il tinu picioarele cu cainele la calcaiele lui. Baiatul ajunse masina din urma si flutura poseta doamnei in aer.
" Oh, multumesc frumos ! " - zise femeia si-i dadu un bacsis.
Doamna era foarte placut impresionata de cinstea baiatului care-i aduse poseta cu tot ce era in ea si se gandi sa faca ceva mai mult pentru el. Dupa ce s-a gandit destul timp, femeia s-a hotarat sa-l adopte pe Sandu, daca s-ar fi putut. Asa ca a-nceput sa caute care sunt formele de adoptare si ce trebuia sa faca.
Dupa cateva saptamani, Doamna conduse din nou masina pana la coltul in care statea baietelul - vanzatorul de ziare - murdar ,cu pistrui pe fata si trist. Il chema la masina sa cumpere niste ziare. Baiatul avea cam o duzina ( 12 ) de ziare sub brat. Doamna le cumpara pe toate, ceea ce surprinse foarte mult pe baietel.
" Hai, urca-te in masina sa te plimb un pic cu ea. Si-asa nu mai ai ziare de vandut" - zise Doamna.
Pistruiatul se gandi un pic, apoi se uita la hainele ei frumoase si la masina ei minunata.
" Multumesc Doamna, dar eu nu sunt decat un vanzator de ziare; n-am haine frumoase si pe langa toate astea mai am si un partener mic. L-am numit Muscatura, iar pe mine Imbucatura. Si asa noi doi ne potrivim si reusim sa supravietuim " - zise baiatul zambind. " El merge cu mine oriunde merg si eu pentru ca este singurul meu prieten ".
" Ma bucur ca ai un prieten. Lasa-l si pe Muscatura sa intre in masina."
Amandoi, urcara in masina si se asezara pe bancheta din spate. Masina porni si in curand iesira de pe strazile aglomerate ale orasului indreptandu-se spre un cartier mai marginas al orasului cu cladiri frumoase si spatii verzi. Pistruiatul se gandi ce bine-ar fi daca ar fi trait tatal sau, sa vada si el aceste strazi frumoase. Deodata, masina o lua pe un deal si cand ajunse in varful lui, masina intra pe o carare frumoasa cu multa iarba verde in jur. Apropiindu-se de-o casa, Pistruiatul zari un leagan agatat intr-un copac iar langa copac statea un ponei Shetland, asa cum visase el sa aiba o data.
Masina se opri si Doamna deschise usa.
" Coboara fiule si bucura-te ! Aceasta este casa ta de azi inainte. Poneiul acela este al tau, iar Muscatura poate sa stea si el aici " - zise Doamna.
Pistruiatul se uita de jur imprejur cu emotie si cu bucurie, apoi lua mana Doamnei si uitandu-se in ochii ei o intreba:
" Aici este raiul ? Daca aici este raiul te rog sa ma duci la taticul meu ".
Raspunzand intrebarii baiatului, ochii Doamnei se umplura de lacrimi:
" Voi face tot ce pot ca locul acesta sa arate cu un mic rai pentru tine, pana va veni Domnul Isus sa ne ia pe toti in raiul Sau cel mare. Nadajduiesc ca atunci cand vom intra cu totii in locul acela minunat, tu il vei vedea din nou pe mama si pe tatal tau. Si Domnul Isus va fi acolo. Ce frumos va fi , nu-i asa ?
" Da, dar taticul meu mi-a zis ca raiul este un loc frumos exact ca acesta… si ca… ca …. Aici este exact asa cum imi povestea el. Te rog, spune-mi, nu-i aici raiul ? - continua Pistruiatul.
Doamna aceasta buna, duse baiatul in casa, il spala si il imbraca cu haine noi si curate. Apoi i-a zis:
" Dragul meu si fiul meu, de azi inainte nu va mai trebui sa te duci sa vinzi ziare. Eu te voi adopta si vei deveni baiatul meu" - zise Doamna.
" Dumneavoastra vorbiti exact ca taticul meu. De unde ati stiut ca eu ma rugam pentru o casa ? Eram foarte singuratic dupa moartea taticului meu" - zise Pistruiatul.
" Vrei sa-ti spun de unde stiu ? " - intreba ea.
Baiatul se uita la ea cumva surprins in timp ce asculta pe noua lui Mama citind:
" Ochii Domnului sunt peste cei fara prihana, si urechile Lui iau aminte la strigatele lor." Ps. 34: 15 " Cand striga cel fara prihana Domnul aude, si-I scapa din toate necazurile lor."
" Dumnezeu a auzit strigatul tau; si pentru ca ai fost cinstit, eu am fost impresionata sa te iau acasa la mine si sa te fac baiatul meu."
Dumnezeu a ascultat rugaciunea fierbinte a lui Sandu si i-a raspuns mutandu-l intr-o casa frumoasa cu o femeie buna.

duminică, 12 decembrie 2010

O arma puternica

O arma puternica

Cat de mult iubesc eu legea Ta! Toata ziua ma gandesc la ea. Poruncile tale ma fac mai intelept decat dusmanii mei, caci totdeauna le am cu mine. Sunt mai invatat decat toti invatatorii mei, caci ma gandesc la invataturile Tale. Am mai multa pricepere decat batranii, caci pazesc poruncile Tale. Imi tin piciorul de orice drum rau, ca sa pazesc cuvantul Tau. Nu ma departez de poruncile Tale, caci Tu ma inveti. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decat mierea in gura mea! Prin poruncile Tale ma fac mai priceput, de aceea urasc orice cale a minciunii. (Psalmul 119:97-104)

Daniela si Cosmin s-au dus sa-l viziteze pe bunicul care era vestit pentru pentru multimea versetelor din Biblie pe care le stia pe de rost.
- Cum poti sa le tii minte pe toate? a intrebat Cosmin. Si eu si Dana am invatat atatea versete la biserica cu sora Emilia, dar nu ne mai aducem aminte de ele.
Bunicul zambi si spuse:
- Dar numarul de la telefon il stiti? Dar numarul de casa si numarul blocului si al apartamentului le stiti? Numerele astea nu-s greu de retinut?
- Sunt usor de retinut pentru ca le folosim des, raspunse Cosmin.
- La fel e si cu Cuvantul lui Dumnezeu. Ne e usor sa tinem minte ceea ce ne intereseaza - si lucrurile pe care le folosim des.
Dintr-o data incepu sa adulmece aerul:
- Daca nu ma inseala nasul, imi miroase a paine proaspata!
Dana dadu din cap:
- Da, da! Mama ti-a trimis o paine proaspata.
- Ce dragut din partea ei, spuse bunicul si lua painea.
O puse pe masa chiar in lumina soarelui.
- Ce bine arata painea asta in lumina soarelui, nu vi se pare?
Copiii au protestat:
- Dar bunicule, sper ca nu o sa o lasi acolo. N-o sa te saturi uitandu-te la ea.
- Dar ce sa fac cu ea?
- S-o mananci! a raspuns Daniela.
- Sunt de acord, le-a spus bunicul, dar incercam sa va invat o lectie. Asa cum avem nevoie de paine in fiecare zi pentru trupurile noastre, tot asa avem nevoie de Cuvantul lui Dumnezeu pentru sufletele noastre. Painea nu ma satura daca sta pe masa si Cevantul lui Dumnezeu nu are nici un efect daca sta pe raft! Trebuie sa Il gustam, ctitindu-l si digerandu-l, adica invatandu-l pe de rost. Trebuie sa-l adunam in inima noastra pentru ca sa aiba efect in viata noastra.
Apoi luand painea in mana spuse:
- Multumiti mamei pentru paine si nu uiati sa invatati versetele!

***

DAR TU? Unde e "painea" ta spirituala? O lasi pe masa sau pe un raft, sau o "mananci" ?



De aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul.
Stati gata dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii, avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii. Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau.
Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu. (Efeseni 6:13-17)

Intr-o zi, Cosmin si Daniela au primit un telefon de la prietenul lor Razvan. Dorea sa-i roage sa-l ajute sa se razbune pe un coleg de-al lui care ii furase un stilou. Dar pentru ca ei tocmai invatasera vesetul din Romani 13:10, "Dragostea nu face rau aproapelui", Cosmin si Dana l-au refuzat pe Razvan.
Copiii au hotarat sa-l viziteze pe bunicul si sa-i spuna cum i-a ajutat versetul invatat pe de rost ca sa nu pacatuiasca. Bunicul, dupa mai mult timp, le-a deschis usa:
- Saru' mana, bunicule - a inceput Cosmin plin de bucurie. Am venit sa-ti spunem cum ne-a ajutat astazi versetul pe care l-am invatat pe de rost.
- Am adus si Biblia cu noi. Ne-am gandit ca poate ai vrea sa ne citesti niste versete.
- Astazi nu pot - spuse bunicul incet, dar ma bucur ca ati invatat Psalmul 22:11. O sa mi-l spuneti alta data. Acum mergeti acasa si mai cititi-l. mie o sa mi-l spuneti in alta zi. Repede inchise usa in "nasul" celor doi copii care au ramas uimiti.
Cosmin si Dana se urcara pe biciclete si o pornira spre casa, intrebandu-se ce o fi cu bunicul care s-a comportat atat de ciudat, vorbindu-le despre un verset pe care ei nici nu l-au mentionat. S-au hotarat sa se opreasca si sa citeasca versetul indicat de bunicul. Dupa o ora erau din nou la bunicul, de data aceasta vorbind unui politist. Acesta le spunea ca doi hoti intrasera in casa bunicului si cand cei doi copii au batut la usa ei s-au ascuns cerand bunicului sa deschida fara sa sufle o vorba despre existenta lor. Dupa ce copiii au plecat, acestia au iesit din ascunzatoare, l-au legat pe bunic si au inceput sa-i fure lucrurile de valoare, dar in timp ce actionau au fost intrerupti de politie.
- Dar, de unde ati stiut ca bunicul are necazuri?
- Bunicul s-a purtat foarte ciudat cu noi. Ne-a trimis acasa spunandu-ne indirect sa invatam un verset din Biblie, a explicat Cosmin.
- Da, interveni Dana. Si pentru ca ni s-a parut ceva ciudat, ne-am oprit pe drum sa citim versetul. Atunci ne-am dat seama ca bunicului i se intamplase ceva.
- Dar ce spune versetul acela?
- Versetul spune: "Nu Te departa se mine, caci s-apropie necazul si nimeni nu-mi vine in ajutor", raspunse Dana.
Cosmin se adresa bunicului:
- Daca hotii ar fi ascuns Cuvantul lui Dumnezeu in inima lor, nu ar fi ajuns sa faca asa rele mari.
- Asa e! - fu de acord bunicul. Biblia e mai ascutita decat sabia cu doua taisuri. Este arma noastra impotriva pacatului - o arma puternica!

* * *

DAR TU? Folosesti tu aceasta arma - Biblia? Citeste-o! Invat-o! Apoi aplica lectiile pe care le inveti in viata ta zilnica.

vineri, 10 decembrie 2010

Este mai tarziu decat se poate crede?

Doi baieti au demontat orologiul familiei pentru a-i descoperi secretele. Dupa ce au examinat fiecare piesa componenta, l-au asamblat la loc. In timpul noptii tatal lor a fost trezit de zgomotul orologiului care a batut de 97 de ori fara sa se opreasca. "Marie, striga barbatul iritat catre sotia lui, trezeste-te! N-a fost niciodata atat de tarziu!"
Aceste cuvinte sunt la ordinea zilei in aceste vremuri tulburi. Civilizatia noastra va fi poate distrusa maine! Poate vom muri maine! Si chiar daca aceste evenimente nu se vor intampla, noi suntem astazi cu un an mai aproape de sfarsitul vietii noastre pe Pamant! Timpul fuge, ocazii de a face bine se pierd pentru totdeauna, unele familii isi vor pierde chiar proprii copii daca nu se trezesc! Cu adevarat nu a fost niciodata atat de tarziu!
Nu mai intarziati; momentul pentru a deveni crestin este acum!
"Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile?"

luni, 6 decembrie 2010

O istorie Biblica

Ultimii doi, care au ramas putin pe tarm si care tocmai voiau sa lege barca, s-au speriat atat de cat parama le-a scapat din mana si a cazut in apa.
Acum nu se mai auzea decat plescaitul linistit al valurilor care se spargeau de larm. Altfel, era liniste de tot, nefiresc de liniste.
Apoi - oamenii au tresarit de spaima - s-a auzit din nou - acel strigat infiorator! Este un animal? Un om?! Un urlet salbatic, un ras nebunesc...
Barbatii s-au oprit speriati.
Oamenii au ramas din nou nemiscati, s-au privit unii pe altii dezorientati... Numai primul din ei, pe care il numeau "invatatorul", a pasit linistit inainte, de parca nu ar fi auzit nimic.
Atunci, de dupa coltul unei stanci, a aparut un baiat fugind - alb ca varul. A trecut in goana pe langa invatator - direct in mijlocul barbatilor.
- Indracitul! a strigat el. Indracitul! si apoi a alergat gafaind mai departe.
Din nou s-a asternut linistea. Barbatii s-au uitat dupa baiat. A alergat de-a lungul tarmului lacului - pana la o padurice de stejari, unde o turma de porci se balacea in balti sau manca cu mare galagie ghindele cazute pe jos.
- Ce s-a intamplat? l-a intrebat batranul pastor, care statea nemiscat pe o stanca.
- Indracitul! a strigat baiatul - inca gafaind. Pastorul nu a spus nimic, dar si-a apucat ciomagul...
Barbatii, care tocmai sosisera cu barca, l-au privit pe invatatorul lor. Acesta se apropia tot mai mult de stanca din spatele careia se auzise urletul ingrozitor.
Si apoi - barbatii s-au dat inapoi - apoi a navalit o aratare: o fantoma groaznica in acel. loc sinistru. Era un barbat gol. Pletele ii falfaiau nebune in jurul capului. In mana dreapta avea o piatra mare, de parca ar fi vrut sa omoare pe oricine i s-ar fi pus in cale. De incheietura mainii lui stangi atarna un lant rupt.
Dar toate acestea, barbatii abia au apucat sa le vada. Ceva ii forta parca sa-l priveasca pe omul salbatic direct in fata. O fata diavoleasca! in ochii tulburi se vedea manie satanica, chin de nedescris, pofta de fiara.
Acum, indracitul s-a napustit asupra invatatorului - si-a ridicat mana si mai sus, ca sa arunce piatra - ucenicii au tipat... atunci... s-a petrecut un lucru ciudat:
Invatatorul s-a oprit linistit. Indracitul a pus ochii pe tinta - apoi a tresarit... a dat drumul la piatra... si in momentul urmator a cazut ca un pom taiat la picioarele Invatatorului si a inceput sa scheaune ca un caine chinuit.
Atunci, barbatii au prins curaj si s-au apropiat. Barbatul salbatic se afla in genunchi inaintea Invatatorului si isi intindea mainile spre el, a rugaciune. Gura lui era inchisa. Dar - sinistru si infiorator - din gura inchisa s-a auzit un tipat:
- Nu! Nu! Nu ma chinui! Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu! Pleaca! Lasa-ma in pace! Pleaca odata! Nu ma chinui!
Unul din barbati si-a dus mana la barba carunta:
- Striga dracii din el. O, Doamne! Iadul este aici printre noi!
- Iadul este aici printre noi..., au murmurat ceilalti. Si apoi totul s-a petrecut uimitor de repede. Invatatorul a intrebat foarte aspru:
- Care-ti este numele?
- Nu avem nume. Dar suntem multi! O, atat de multi! au strigat demonii. Suntem o legiune! Si apoi au scancit: Avem nevoie de un loc unde sa locuim! Apoi, alt tipat ascutit: Porcii! Porcii!
- Fie! a spus Invatatorul maiestos. Apoi omul a cazut la pamant cu un strigat puternic. Se afla la picioarele Invatatorului ca mort.
In clipa urmatoare, din paduricea de stejari s-a auzit un tipat speriat. Cand barbatii au privit intra-colo, au vazut porcii fugind ca nebuni, lovindu-se de copaci, ingramadindu-se unii peste altii, tipand sinistru... si apoi... totul s-a petrecut atat de repede - cativa au inceput sa fuga spre gardul dinspre tarm. Acesta a cedat. A fost aproape comic sa privesti cum s-au aruncat porcii in lac. si de parca lacul ar fi avut puteri de atractie magice, toti ceilalti porci s-au rostogolit in lac. Zgomot mare, valuri inspumate... apoi s-a facut liniste. Numai in departare se auzeau strigatele baiatului, care fugea in urma batranului pastor spre sat...
Barbatii erau speriati. Apoi, cel cu barba a mai spus inca o data:
- Iadul este aici printre noi!
Dar atunci l-a intrerupt un barbat mai tanar.
- Da, dar El... - a aratat spre Isus - El este mai puternic decat iadul!
- El este mai puternic decat iadul, au murmurat ceilalli. - Da, si El il demasca pe diavol! a spus tanarul vesel. - Cum adica? a murmurat cel cu barba, pe care-l enerva putin faptul ca tanarul intelegea mai mult decat ei toti. Cum adica? Ai inteles tu, cumva, ce s-a petrecut aici?
- Desigur! a strigat tanarul. Diavolul poate numai sa distruga. Dar Invatatorul nostru - El poate sa vindece!
Si cu aceste cuvinte a aratat spre omul cel salbatic, care tocmai se ridica de jos si se uita in jurul lui ca un om trezit dintr-un cosmar. Si mai inainte ca cel cu barba sa poata sa spuna ceva, tanarul a alergat la omul gol si l-a acoperit cu mare grija cu mantaua lui. Rusinat si cu multumiri, omul s-a invaluit cu mantaua...
O ora mai tarziu se aflau cu totii in umbra stancilor si mancau proviziile pe care si le adusesera cu ei. Omul vindecat statea chiar langa Invatator. Nu spunea nimic. Se uita numai la El. Si pe fata lui complet schimbata se oglindea o bucurie fara margini.
Dintr-odata, s-au auzit voci. Si apoi au dat navala oamenii din sat. In frunte era chiar baiatul de la porci.
- Asta aici! a strigat si a aratat spre Invatator. In urma lui alerga gafaind un bogatas gras care se tanguia intruna:
- O, porcii mei! Porcii mei grasi si frumosi! si in spatele celor doi venea tot satul - strigand - gesticuland - razand - urland. Brusc, baiatul s-a oprit.
- Indracitul! a soptit mirat. asta e... asta e..., mai mult nu a mai apucat sa spuna.
Dar atunci, bogatasul gras s-a aruncat plangand la picioarele Invatatorului si i-a spus:
- Nu stiu cine esti. Dar te rog - pleaca! Pleaca! Pur si simplu l-a impins de pe locul lui: Dar pleaca odata! Pleaca! Tu, cel care mi-ai risipit averea! Pleaca!
Baiatul de la porci l-a tras de manta:
- Stapane! Priveste! indracitul este vindecat!
- Ei si! Porcii mei! O, porcii mei! a urlat bogatul furios si l-a impins pe baiat la o parte...
Dupa ce barca se desprinsese deja demult de tarm, baiatul de la porci tot se mai afla pe larm si privea barca in departare, cum se face tot mai mica.
- Ce fel de om este acesta?!
Apoi a simtit o mana pe umarul lui. A tresarit speriat si l-a vazut langa el pe omul vindecat:
- Vino, baiete! a spus el, sa mergem prin sate si sa povestim, ca Dumnezeu a trimis un Ajutor.
Apoi au plecat mana in mana si din nou linistea a pus stapanire pe tarmul lacului...

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Tinta calatoriei


Un barbat se ducea intr-o statiune. Avea o multime de bagaje, asa incit prin gari intimpina tot felul de neplaceri. Intr-o gara a fost asa de suparat incit la intrebarea unui calator: "Unde mergeți, domnule?" isi pierdu rabdarea si injurind puternic, striga: "La dracu!" Un alt calator care era crestin, auzi acele cuvinte, merse dupa el si se aseza in acelasi compartiment. Dupa ce se linisti putin, crestinul incepuse vorba cu el.

Pe parcursul discutiei a gasit prilejul sa-i a-duca aminte de raspunsul dat, apoi il intreba: "Cind credeti ca veti ajunge la tinta calatoriei?"

Celalalt care se mai potolise putin, s-a rusinat de iuteala raspunsului. Marturisi deschis ca raspunsul lui grabit la urma urmei era adevarat si ca adevarata tinta a calatoriei a fost bine aratata in cuvintele spuse mai inainte.

Acesti doi oameni, care stateau fata in fata in acelasi compartiment, mergeau pe cai deosebite: unul mergea hotarit spre iad, iar celalalt avea o tinta sigura in cer. Unul se afla pe calea larga a pierzarii, iar celalalt pe calea cea strimta ce duce la viata vesnica. Si calatoria vietii noastre pe acest pamint trebuie sa duca in cer, sau in iad. Asa ca intrebarile cele mai insemnate pentru fiecare din noi sint: "Care este tinta calatoriei mele? Pe ce cale calatoresc?"

Daca esti pe calea pierzarii, te rog opreste-te si intoarce-te la calea care duce la viata vesnica. "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in EL, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3.16). "Isus i-a zis: EU sunt CALEA, ADEVARUL si VIATA" (Ioan 14.6).

vineri, 3 decembrie 2010

Poveste magarului batran

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana.
Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Si ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepura sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei.
Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa cateva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adancul fantanei si ramase uluit de ce vazu.
Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematand...

Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati...

Secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas in sus. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.

Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism.
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile.
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa.
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin.
5) Iubeste mai mult si... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

joi, 2 decembrie 2010

Realitate sau ambalaj ?


La sărbătoarea nuntii unei perechi tinere, in timpul receptiei, doi prieteni, au intrat în sala avand o cutie mare, frumos ambalata, ce parea ca ascunde un congelator. Dupa ce au gasit cu greu locul unde sa-l așeze aceștia au rugat pe cei doi miri, sa desfaca cadoul sub privirile tuturor. Cu mare emotie mirii, au taiat panglicele, au indepartat hartia, si cind au desfacut cutia, inauntru au gasit o noua cutie ambalata identic. Surpriza a fost deosebita. Toti cei prezenti I-au rugat cu insistenta sa desfaca si aceasta cutie.
Procedand ca mai inainte, dar cu emotii si mai mari, mirii au asteptat sa vada ce gasesc inauntru. Cind s-au uitat inauntru au descoperit o noua cutie ambalata ca cele dinainte. Mirii au ridicat-o in vazul tuturor, care apreciind continutul au spus: cu siguranta este un casetofon. Deschizand si aceata cutie au descoperit aceeasi surpriza: o noua cutie ambalata ca cele precedente. Toropiti de curiozitate si emotie, de teama unui nou esec, mirii nu mai voiau sa desfaca noul cadou. Au fost determinati sa continuie de promisiunea ca e ultima cutie care li se va cere sa o deschida.
Tremurand acestia au desfacut pachetul si inauntru au gasit o papusica frumos imbracata, care atunci cand i se scotea biberonul incepea sa planga. Nuntasii au aplaudat indelung intelegand mesajul: prietenii mai asteapta o ocazie de sarbatoare, la nasterea primului lor copil!. Aceasta realitate insa, a fost ascunsa de mult ambalaj.

marți, 23 februarie 2010

joi, 28 ianuarie 2010

Cateva definitii minunate

Daca se fereste de masini este un pieton, daca se fereste de taxe este un om de afaceri,
iar daca se fereste de raspundere este un .. om politic.

Abur: O apa inebunita de caldura.

Ambitia femeii: Sa fie cantarita si sa fie gasita usoara.
(Mene, mene, tekel upfarsim)

Ambiguitate: este ca un orb ce cauta intr-o camera intunecata
o pisica neagra, care nu este acolo.

Batranete: varsta la care, desi stii toate raspunsurile,
nu te mai intreaba nimeni nimic.

Biblioteca: Un loc in care mai traiesc inca cei morti.

Bogatas: Un om sarac, dar cu bani.

Buruiana: O planta ilustra cu virtuti ince nedescoperite.

Calatorie: O experienta care ne umple sufletul in timp ce ne goleste buzunarele.

Cascat: Calea aleasa de natura pentru a le ingadui barbatilor casatoriti
sa mai deschida si ei gura.

Celebritate: Avantajul de a fi stiut de oameni care nu te cunosc.

Cleptoman: Un hot bogat.

Comunist: Unul caruia ii place asa de mult ceea ce n-are incat vrea sa te impiedice si pe tine sa le ai.

Educatie: Ceva ce-i ajuta sa reuseasca pe cei fara inteligenta.

Economist: Un expert care va sti sa explice maine de ce predictiile facute de el ieri nu s-au implinit astazi.

Expert: Un specialist care stie din ce in ce mai mult despre din ce in ce mai putin.

Cantor: Cantaret religios care canta pe nas dupa ureche.

Degetul mare de la picior: O parte a piciorului folosita in intunerec pentru gasirea mobilei.

Doctor: Unul care ia plata cand Dumnezeu vindeca.

Expert givernamental: Unul care stie sa complice lucrurile simple.

Erou: Unul caruia i-a fost prea frica sa fuga.

Eroi: Putini am fost, multi am mai ramas!

Flatare: Abilitatea de a-i descrie pe altii asa cum se vad ei insisi.

Gentlemen: Un barbat care tine usa deshisa pentru ca sotia lui sa poata cara in casa cumparaturile.

Gândire: Dialogul sufletului cu el insusi.

Grădina zoologica: Un loc unde animalele sunt duse ca sa studieze obiceiurile oamenilor.

Iarna: O parte din an in care se face tarziu devreme.

Imaginaţie: O insusire care-i ajuta pe unii politicieni sa se creada oameni de stat.

Imigratie: Cea mai sincera forma de flatare a unei natiuni.

Intuiţie: Ceea ce o ajuta pe o femeie sa-si contrazica sotul mai inainte ca acesta sa deschida gura.

Lege: O plasa in care se prind fluturii si peste care zboara vulturii.

Lux: Ceva ce nu-ti trebuie neaparat, dar de care nu te poti lipsi cu placere.

Maturitate: Capacitatea de a indura nesiguranta.

Melancolie: Placerea tristetii

Moda: Un fel de uratenie intolerabila pe care trebuie sa o schimbam la fiecare sase luni. - Oscar Wilde

Nenorocosul: Omul potrivit la locul nepotrivit.

Nerăbdare: O asteptare grabita.

Direnta dintre o operatie minora si una majora: cea minora este intotdeauna cea de care are parte altul!

Ospatar: Unul care crede ca banii cresc pe ... tavi.

Politician: Unul care te strange in brate inainte de alegeri si de gat dupa ele ...

Care-i diferenta dintre un politician si un om de stat? Un politician urmareste binele celor de acum, in timp ce omul de stat urmareste binele generatiilor viitoare. Unul cauta popularitate, iar altul progres.

Pădure virgina: Un loc in care mana omului n-a pus piciorul.

Proverbe: concluzii scurte scoase din experiente indelungate.

Simpatie: Durerea ta in inima mea.

Tact: Arta de a-ti face dreptate, fara a-ti face dusmani!

Ţara democratica: un loc in care oamenii spun ceea ce gandesc fara sa se gandeasca de doua ori mai inainte.

Umbrela: Un acoperis portabil.

Vara: Anotimpul in care copiii trantesc cu putere usa pe care au lasat-o deschisa toata iarna.

Viata la oras: Cateva milioane de oameni care-si traiesc singuratatea impreuna!

Vulpe: Un lup care trimite flori.